Sinceră să fiu, nu am un răspuns cert pentru această întrebare. Fie că este vorba despre un eveniment din trecut, despre o persoană, despre fricile sau defectele tale, nu există o rețetă exactă pentru tratarea acestei probleme. Cel puțin nu din perspectiva mea…

Tot ce știu este că începi să te vindeci din momentul în care nu vrei să te întorci la cine erai în trecut, oricât de mult a avut un impact asupra ta trecutul. Dacă faci o comparație între cine ești acum și cine erai cu un an în urmă, vei vedea o evoluție uriașă, care îți va aduce o mare satisfacție. Este în regulă să nu fii încă fericit, să ai momente în care vrei să iei în brațe frânturile din trecut,  dar amintește-ți de ce ești acum aici și cât de departe ai ajuns. 

De fiecare dată când mă uit înapoi și încep să plâng, îmi dau seama că nu aș mai vrea să fiu acolo, că nu vreau să mai fiu fata aceea naivă și orbită de o iluzie, oricât de tare îmi este dor de unele momente. Tot ce s-a întâmplat, s-a întâmplat ca să ajung aici, unde mi-am dorit. Nu pot să simt totul 100%, dar sunt puternică și optimistă pentru viitor. Recunosc, uneori mi-ar plăcea să nu știu realitatea, să fiu fericită și atât. În același timp însă, faptul că de câteva luni privesc anumite aspecte din viața mea cu alți ochi, mă face să cred că m-am maturizat și că, încet-încet, devin eu însămi, în adevăratul sens. Nu mi-am dorit să se întâmple totul așa, nu sunt deloc fericită de evenimentele și uneori nu sunt împăcată cu motivele care m-au făcut să îmi omor inocența, dar sunt mândră de ceea ce s-a dezvoltat în mine după toate acestea.

Ca o concluzie provizorie… nu știu răspunsul la întrebarea din titlu și nici nu cred că am trecut peste… Sunt însă sigură că acest prim pas, de a te compara pe tine de acum cu tine care erai cu un an în urmă este un pas uriaș înainte. Iar a te regăsi complet devine o chestiune de timp.