La final de 2021, în plină vacanță de iarnă, orașul Iași e înzăpezit și te îndeamnă la povești care se deapănă în cele mai neașteptate locuri. În Tudor Vladimirescu, cartierul studențimii din Iași, unde ești înconjurat de cluburi, de terase, de cămine studențești și de nelipsitele fast-fooduri, nu ți-ar veni să crezi că există un loc special, care nu se potrivește deloc cu tabloul pe care tocmai l-am descris. Și totuși un astfel de loc există, ferit de rutina cotidiană și de privirile celor neinițiați, în aceeași clădire cu un renumit club, unde își fac veacul tinerii din Iași; Tango Feliz este locul în care odată ajuns te îndrăgostești iremediabil de tango – dansul care trece dincolo de timp și spațiu pentru a uni oamenii.

Am ajuns la locație – conform Google Maps – dar eram confuză, deoarece tot ce vedeam era clubul pe care l-am menționat mai devreme. Întreb câțiva tineri care își savurau țigările în gerul specific Moldovei dacă au idee despre cum să ajung la Tango Feliz. Unul dintre ei îmi arată prin geamul aburit o ușă stingheră și îmi spune să intru pe acolo și să urc niște scări, căci sigur voi nimeri. 

Am ezitat câteva clipe, dar în cele din urmă am pornit hotărâtă să descopăr ce se ascunde dincolo de uși și de scări. Drumul dintre club și sala de dans este ca o trecere dintr-o  lume către alta – un culoar obscur, câteva scări cu o balustradă antică, pereți scorojiți de timp. Te ia cu frisoane, la propriu, dar pe măsură ce urci simți deja că acolo sus se întâmplă ceva ce pare desprins din alt univers.

Un afiș pitoresc îmi arată direcția. Undeva, în surdină se aud acorduri de tango argentinian. Dincolo de ușa maronie se deschide un alt univers. Acordurile devin acum clare. Tabloul care mi se desfășoară sub priviri pare desprins dintr-o altă lume. Chiar în fața mea, câteva perechi plutesc pe ritmul muzicii, într-un cerc despre care aveam să aflu în scurt timp că se cheamă „rondă”. Pe margine, alte persoane stau de vorbă sau așteaptă un moment oportun să invite pe cineva la o tandă. Tot în scurt timp am aflat ce este și „tanda” – o suită de patru melodii pe care le dansezi cu același partener. Tandele sunt separate între ele de „cortine”, fragmente de melodii care nu au nicio legătură cu tangoul, pauze binevenite pentru dansatori. Tot câmpul vizual este absorbit de luminile calde din sală, aproape roșiatice, care învăluie totul într-o atmosferă magică. Nu e foarte aglomerat pentru că este o milonga privată, după cum aveam să înțeleg de la Oana, una dintre membrele cu un statut privilegiat la Tango Feliz, care a devenit în scurt timp una dintre interlocutoarele mele. 

„Milonga” este numele generic pentru o petrecere de tango argentinian, la care participă de regulă doar cei inițiați, fie că sunt avansați sau începători în tango. Ultima milonga oficială la Tango Feliz a fost de Crăciun, dar se pare că împătimiții de tango nu au putut încheia anul fără să se mai vadă încă o dată. Așa că profit de acest eveniment discret ca să pătrund în lumea acestor oameni obișnuiți atât de diferiți unul de altul, dar pe care îi leagă o pasiune comună – tangoul.

Mă așez pe un scaun liber și mă las învăluită de aerul boem al locului. Mă simt cumva stingheră, căci eu nu dansez tango și am venit doar ca să observ și să înțeleg ce îi face pe oamenii aceștia ca într-o seară friguroasă să străbată orașul ca să se conecteze prin muzică. Atunci când am aflat despre Tango Feliz nu eram foarte convinsă de ceea ce aveam să descopăr aici. Nu e foarte greu de înțeles, odată ce ajungi în mijlocul atmosferei de aici. 

Lângă mine stă o doamnă care se bucură de tot ce se întâmplă în sală. Numele ei este Oana. Practică tango argentinian de opt ani de zile, mai exact din 2014, de când a făcut primele cursuri la Tango Feliz și nu vrea să se lase prea curând. I-a luat cam nouă luni de zile să treacă prin tot procesul de învățare, dar spune că încă mai învață și mai experimentează. A mai făcut și pauze, dar mereu s-a întors pe ringul de dans ca și cum ar fi fost plecată doar într-o scurtă vacanță. „Odată ce te-a atins microbul tangoului, nu ai cum să te nu te întorci la el.” 

Cum stau lângă ea, observ că perechile de pe ringul de dans nu sunt prestabilite, ci partenerii se schimbă între ei. Oana mă ajută să înțeleg cum se întâmplă lucrurile. Este, se pare, un întreg ritual, căci tangoul dansat la Tango Feliz, se apropie de originile acestui dans, care sunt în Argentina, unde era un dans social.

„Fascinant ca și activitate este faptul că este un dans social. Toată lumea poate dansa cu toată lumea. Oriunde mergi în lume, găsești comunități de tango, unde poți dansa cu cineva pe care nu l-ai cunoscut niciodată, care nu vorbește aceeași limbă ca tine. În momentul în care dansezi o tandă de vreo 10-12 minute cu o persoană, se întâmplă un schimb de energii și o discuție care nu necesită vorbitul. O înțelegi prin dans. ”, îmi spune ea.

Lucrul pe care l-am remarcat cât am fost la milonga a fost acela că farmecul tangoului vine mai ales din subtilitatea acestui dans, din comunicarea discretă care se leagă între parteneri, începând de la invitație și până la finalul dansului. Oamenii nu veneau și nu întindeau mâna pentru a invita pe cineva pe ring. Totul se întâmpla doar prin contactul vizual, cu persoana cu care își doreau să danseze. Răspunsul era ori un zâmbet, ori un semn discret din cap. Ulterior am aflat că toată această invitație poartă numele de „cabeceo” în lumea tangoului și face parte dintr-un fel de cod nonverbal care le este foarte familiar dansatorilor.

În timpul pieselor de tango, perechile dansau organizat, fără să fi discutat de dinainte. Cu toate acestea impresia pentru cineva din afară este că totul face parte dintr-o coregrafie sofisticată. Era un cerc format pe ringul de dans, unde fiecare cuplu avea spațiul său propriu, iar partenerii – leaderii aveau grijă de partenerele lor – followerii. „Leaders” și „followers” sunt termenii care se folosesc în mod curent în comunitatea de tango pentru a denumi partenerii de dans. Leaderii conduc, iar followerii îi urmează, într-o armonie care emană vibrații pe care le-am resimțit și eu, deși nu făceam parte din tot decorul. 

Când am întrebat-o pe Oana care a fost cea mai frumoasă experiență a ei legată de tango, mi-a relatat o întâmplare pe care o credeam posibilă doar în povești. „Ce m-a marcat în experiența mea cu tango-ul a fost la o milonga din Italia de acum patru ani unde am dansat cu un tip pe care nu-l remarcasem în acea seară prea mult și nici nu îl cunoșteam. La un moment dat, l-am văzut cum dansa pe o tandă mai ciudată, în care lumea mai mult sălta. Am dansat cu el și a fost cea mai faină experiență pe care am avut-o din punct de vedere al vibrației. Dincolo de faptul că simțeam cum pluteam pe muzică, energia s-a simțit la un alt nivel. Italianul mi-a împărtășit faptul că în momentul în care dansam, simțea cum îi ardea palma pe care mi-o ținea la spate – nu făcuse niciun fel de apropo. Totul a fost legat strict de un schimb de energii, iar tangoul a fost punctul nostru comun. Nu am cuvinte să descriu această experiență care mi-a rămas încă în minte.”

Cât am mai stat de vorbă cu Oana, seara de tango a ajuns la final. Oamenii și-au luat rămas bun cu îmbrățișări discrete și au dispărut la fel de discret. Am rugat-o pe Oana (care avea cheile de la sală) să mă mai lase puțin singură în sală. În mijlocul ringului am început să imit câțiva pași pe care i-am reținut din zbor de la milonga care tocmai se încheiase. Am început să înțeleg ce înseamnă vibrațiile despre care vorbește Oana cu atâta bucurie și care leagă aici, la Iași, o întreagă comunitate în jurul câtorva oameni pentru care tangoul este chiar mai mult decât un hobby. Tango Feliz a împlinit anul acesta 12 ani de când există și, deși pandemia a afectat semnificativ activitatea clubului, mica comunitate de tango creată aici, a început să își reia obieiurile.

Am ieșit din universul tangoului cu gândul că este un subiect care merită explorat în profunzime, căci tangoul însuși are o profunzime aparte care necesită timp pentru a fi înțeleasă pe deplin. 

„Tangoul e ceva mai mult – mai mult chiar decât o filozofie.” îmi spune Oana zâmbind, din tocul ușii. „Pentru mine, este oglinda mea perfectă, este mai mult decât un stil de dans.”