Soare, dar frig. Exact ca și în sufletul meu. Emoții, umplute în goliciune.

Trăiesc într-o stare ciudată de ceva timp, dar nu pot spune că nu îmi place. Exact ca iarna, simt goliciune, frig în suflet, dar îmi place… îmi place această latură a mea. Frigul și asprimea din mine îmi trezesc partea rațională și ”inumană”, mă ajută să continui și să mă dezvolt într-o oarecare măsură. Încetul cu încetul, reușesc să mă detașez cu totul, dar …

În același timp însă… razele soarelui îmi străpung sufletul, ca și cum vor să mă forțeze să simt în continuare ceva, par că îmi spun să nu renunț la sentimente, la bucurie, la tristețe, la iubire, la gelozie, pentru că tocmai aceste sentimente îmi conturează portretul pe care îl țin ascuns în mine.  Fiecare rază parcă îmi șoptește încet că pot să îmbrățișez cât vreau rațiunea, dar să nu las niciodată în urmă emoțiile, indiferent că sunt frumoase sau urâte.

Aud din îndepărtare o voce care îmi tot spune ferm: ”Chiar dacă tot ceea ce simți reprezintă un haos, nu îi da drumul. Ești unică prin asta: haosul, deși la exterior pare o nebunie, o frică, în interior capătă formă în lucruri fantastice, care te ajută sa devii mai puternică, mai bună… unică… TU.”

O alta, de data asta mai suavă, îmi șoptește ca și cum ar fi lângă mine… ”Dacă renunți la asta acum doar pentru că vezi doar exteriorul haosului, vei regreta mai târziu decizia luată.”

Mă uit în jur crezând că poate chiar este cineva. Nu este. Îmi spun că gândurile îmi vorbesc. Sau poate chiar razele soarelui palid încearcă să îmi transmită ceva.

Totuși, uit pentru moment de întrebarea mea cu privire la cine îmi vorbește și mă gândesc mai mult la cuvinte. Mă pierd în moliciunea fotoliului și privesc spre geam. Mă zguduie crengile goale și soarele orbitor și îmi dau seama care e sensul a ceea ce tocmai mi s-a șoptit. Crengile nu sunt goale, de fapt, lumina le umple atât de frumos… Așa este și cu sufletul. Răceala din suflet și rațiunea sunt umplute de emoții pentru a reda ceva extraordinar. Unele fără altele ar fi incomplete.

Revin acolo unde am început: Soare, dar frig. Exact ca și în sufletul meu.